Nicomah, diacul
Versuri — foileton în „Timpul” (Gorj), 2010 · (câteva versuri dinaintea finalului lipsesc — tăiate la marginea foii DSC_0009; finalul apare pe DSC_0010)
Socrate mult s-a bucurat
Și cum problema-l preocupă,
Pe Nicomah l-a îmbiat:
Mai umple-amice încă-o cupă!
Umplură cupa cu temei
Și savurându-i conținutul
S-au îmbătat de-aroma ei
De s-a dus vestea-n tot ținutul.
Găsiră-apoi de interes
Să se afunde-n confruntare;
Umplură cupa cât mai des
Și-apoi porniră-n preumblare.
Prin Europa-au colindat,
De la Caracal la Bergamo
Și-apoi, întorși, ar fi aflat
Că le-a pierdut cupa… Dinamo!
NEVA
LETOPISEȚ GORJAN
La Bolta Verde pe-nserate,
Din Turburea, la șapte sate,
Tot călărind pe deșelate,
Veni în goană Vodă Nelu
Să guste-n pripă turburelu’.
Însă la masa cea bogată
Unde făceau pandurii roată
Ca o armată însetată
Nu era loc și de bucate
Ci doar de cupa lui Socrate.
Din ea, stând frate lângă frate,
Băură toți pe săturate,
Cu mânecile suflecate
Și-n frunte, cel mai lat în spate,
Ciocnea voinicul căpitan,
Chiar vel spătarul Marian,
Cu nelipsitu-i buzdugan:
Un toroipan cu colțiri boante
Și ghintuit numai în poante.
Pe laviță, pe un cojoc, Era și Florea lui Saioc, Nu tămâia, nu da în ghioc, Numai’ cu cana da noroc. Ce cană, ditamai găleată! Pe care-o da pe beregată Parcă-ar fi vrut să stingă-un foc Dar, iute, o umplea la loc! Hei! unde-s vremile acelea!? Când beam un zaibăr la nea Brelea, Golind, pe partea mea, trei kile, Cu Vodă Nelu ot Vasile Și legumind niscai catrene Din care câteva perene Având ceva umor în poante, Mai șugubețe, mai picante, Nu cum le ies la alții: boante! Și, ca să întregească poza, Se înființă și Vali Groza Să-și drămuiască-n cupă doza. (Să-i facă alții-apoteoza!) Și-o ține cheful acela-n toi Pân’ la Judeţul de Apoi, Umplând și sticle și pocale Numai cu poante colosale! Deci, Nelule, Măria Ta, Din mână cupa n-o lăsa Pân’-oi pleca la Turburea. Și, dacă vrei, pentru Dinamo, Să le surâdă Șansa – cheam-o! Dar ca să facă vreo scofală, Lor să le fie cupa goală, Că de-or lupta ca niște tauri Pe fruntea lor vom pune lauri, Plus niscai groși parai în pungă Până la moarte să le-ajungă. Iar damigeana și urciorul Și veselia și umorul Și poanta, pasăre măiastră, S-o lase doar în seama noastră, Fi’ndcă pandurii, toți, mereu, […] Plecă spre Turburea călare.
Nicomah, diacul