Nicomah
Versuri — 3 iulie 2010
Puțini l-au cunoscut pe Nicomah, Un scriitor romantic, da’becher, Născut fu în Caracal, chiar în mah – Halaua din Cadrilater. Din tată-n fiu e get-beget valah, Măicuța scumpă este din Ardeal Și l-a născut pe micul Nicomah Puțin după războiul mondial. După liceu ieșit-a ofițer Că nu avea vocație de monah, O vreme duse viață de boier, Apoi averea și-a făcut-o prah! A scris catren, rondele și roman, S-a risipit ca un maharajah, Și-a scris scenarii cu Barbone Jean Dar n-a ajuns nicicând ayatolah. De la un șpriț nu s-a prea eschivat, Pe Mi zărind, atâta spuse: Ah! Și admirându-i chipul fermecatâ El se simți ca-n sânul lui Alah. Ea l-a vrăjit la fel ca o sona – Tă de Beethoven sau de Rah – Maninov și doar pentru ea îi ba – Te inima în ritmul amfibrah
ON REVIENT TOUJOURS… Că nu-s frumos… vă jur că mi se rupe! Cam pilangiu?… Și-aici suntem de-acord! Mi-am cheltuit talentul pe nimicuri Cu nepăsarea unui mare lord. Sunt boieros, așa îmi este firea Și mână spartă… javră-mpărătească! Iubita mea de-o fi să-nnebunească Și spre-alt gagiu să-i lunece privirea, Să fiu al dracu’ de n-o duc la gară, Îi car bagaju’, o urc de subțiori, Îi iau bilet de-antâia ca la doamne, Pân’la Corabia sau Roșiori… Și-o să rămân în gara părăsită, Lipsită de parfum și poezie, Știind că nestatornica-mi iubită Cu primul tren la mine-o să revie… Nu-s încrezut și nu fac pe cretinul, Dar își cam uită-acasă buletinul!
Nicolae-Paul Mihail
Urare lui Nicomah, la 87 de ani Maestre, să nu te stingi Până suta n-o atingi! Am zis-o eu, nu turburelu’, Din Turburea, Vasile Nelu.