Nicolae-Paul Mihail
Romanațul, Pagina 8, Nr. 2/2011
Casele doctorului Leoveanu, moștenite de subsemnatul în calitate de nepot de văr-primar și de Bebe Miulescu, tot nepot, mai tânăr, (tânăr-tânăr, da’ copt), au fost făcute chiar de doctor, de nea Andrei. El avea, de la părinți, case și jos, lângă blocul Uță, unde chiar a locuit cu mama lui, tanti Păunița, cu sora lui, Tina, măritată cu inginerul silvic Stătescu, și cu fratele său Nicu, care o luase razna rău de tot. (Păunița era născută Mihail, soră cu bunicul meu). Mai avea niște case pe bulevard pe care le-a vândut. Casele de lângă Uță mi le lăsase tot mie, dar am refuzat, fiindcă aveam casă la Sinaia și pe vremea aia nu puteai să ai două imobile în proprietate. (Regret și acum că n-am apucat să am și eu o locuință în Caracal, dar e bine și la prieteni sau la Căminul de pe Praprogescu). Tot prin aceste curți a stat și coana Paraschiva, până ce s-a concubinat cu extravagantul Magnificențius, care s-a mutat la Curcănoaia, în casele cele mici, aflate azi în proprietatea lui Cornel Miulescu (Hai noroc, nepoate și finule!)
Alături de casele Leoveanu, sta un farmacist (nu-i știu numele) cu care avea grădină comună, în care, vara, mai stăteau și la masă, la un spriț lung de primăvară, alb, dar era bun și roze. Leoveanu, de fel din Celaru, (nu doctorul) era cam zgârcit, și nu pregeta, când nu era văzut să tragă o dușcă și din vinul farmacistului. Azi-așa, mâine-așa, până s-a prins farmacistul și i-a pus „curățenie” în băutură. Și, sapristi! Să-l fi văzut pe Leoveanu, făcând naveta, cu pantalonii în bandulieră, tot urcând și coborând niște scări care mai și scârțâiau natural, de se auzea până-n cimitirul ovreiesc de pe dealul Marogea.
Imobilul de care vorbim, cel de lângă blocurile Uță, are o istorie foarte întortocheată, pe care o vom discuta când vom trece la letopisețul lui Radu Ricman, și el un istoric foarte avansat al Caracalului, care a locuit o vreme, de copil, în zonă. Până s-a mutat alături. Pentru moment ne rezumăm să-l aducem în prim-plan doar pe croitorul Nelă, care avea prăvălie chiar în acele case. Nelă era mână-n mână cu poliția locală (volintiră, care n-aveau nimic sfânt, dădeau cu pușca-n Dumnezeu) și am aflat din surse demne de crezare că, după rebeliunea legionară, chiar el a fost călăul care i-a împușcat pe cei trei legionari, deja arestați, (între ei și tânărul Oprovici din Cergănești, scos din închisoare spre a se da exemplu sângeros, menit să-i sperie pe răzvrătiți). Ordinul pe țară fusese dat de generalul Argeșanu, ministru de război, care avea case pe bulevard, peste drum de biserica Toți Sfinții. A fost acolo și un punct sanitar sau cam așa ceva. Generalul a fost, și el, asasinat mai târziu de o «echipă a morții». În închisoare cu cei trei executați se afla și colegul nostru mai mare Nicușor Saftu, care era șeful tineretului legionar și locuia pe străduța care urcă pe lângă casele Teicher spre Căpitănescu. Numai că Nicușor Saftu a refuzat să părăsească, noaptea, închisoarea (o fi mirosit el ceva, sau i s-a șoptit) și beleaua a căzut pe bietul Oprovici, care nici pistol nu prea avusese în viața lui. L-am văzut toți întinsi, împușcat, în Cadrilater, după care i se ridicase acolo o troiță, care după puțin timp a și dispărut. Cât despre executorul Nelă, nu se mai știe acum nimic, dar probabil că se căiește și el, de-acolo din butoiul cu smoală unde fierbe de o juma’ de veac, pentru că a ridicat cu mâna lui o viață de om tânăr. Pe locul unde acum sunt blocurile Uță (care s-au mai coșcovit) era o casă în care a stat și doctorul Spireanu (elegant, mustață albă), care apoi s-a mutat și el pe bulevard, pe la doctorul Georgescu, lângă Horia care locuia pe colț, în diagonală față de fântâna lui Naidin (de mult dispărută, dar păstrată într-un desen de Hortensia Popescu). Unde s-a mutat Spireanu a stat și profesorul Dumbravă, care mi se pare că era căsătorit cu o nepoată a doctorului. Dar noi plecasem de la locul unde sunt casele Uță. Aici a fost și un dispensar medical, unde a lucrat ca secretară și Didina, nevasta doctorului Pantelie Dulgherescu.
Iată o altă familie interesantă din trecutul orașului Caracal. Nu știu dacă mai există vreun urmaș. De fapt, erau doi frați Dulgherescu: Pantelie (doctorul) și Eliodor. Locuiau pe Pârâu, peste drum de Biserica Sfântul Nicolae, în case alăturate. Oameni pricopsiți, mai ales Eliodor, cu pogoane întregi de vie la Drăgășani. Eliodor avea prăvălie puternică în Cadrilater, (înainte de a se face scuarul, peste drum de poștă, unde era Banca Romanațului). Tip luxos, avea și valet, căsătorit la bătrânețe cu tanti Filica. Ea avea doi băieți dintr-o căsătorie anterioară. Didina, soția doctorului era bucureșteancă, fată de doctor. Cei doi băieți ai lui tanti Filica au fost copii buni, au învățat carte. Se numeau Săndulescu. Fănică a făcut Dreptul și era la Siguranța Statului din Caracal, iar Nicu a fost profesor de educație fizică. După ce s-a întors foaia, pe Fănică noile organe l-au băgat la mititica, așa cum pățesc și azi securiștii, chit că au dat sau nu au dat cu parul. (Pupăza a fost deștept că s-a cărăbănit și și-a pierdut urma, că altfel cred că o lua pe coajă de la diverși localnici mai întărâtați). Doctorul Pantelie Dulgherescu a avut două fete: Vigi și Aurora. Ultima măritată Polihroniade, deci într-o familie de șahiști redutabili. Mai era o soră a Dulghereștilor, una Marghiolița, care avea case lângă cesornicăria lui Horia, din buricul târgului. I-a dat Aurorei când s-a măritat, și fata le-a vândut când a plecat la București sau curând după aceea. Casele le-a cumpărat Carol Tutungiul, un bărbat deștept și talentat (nea Carol), care, unde mai pui că semăna cu Carol al doilea, mai ales că-și lăsase și o mustață identică. Avea debit, întâi peste drum de farmacia Caracaș, apoi s-a mutat pe lângă Văduva (Oprovici) și în urmă vindea cărți în fața teatrului de vară. Am avut ocazia să-l comparăm cu regele când acesta a venit la Drăgășani și le-a dat bani sinistraților, de pe scara mașinii. Semănau bine, numai că tutungiul era mai simpatic.
Aldor Dulghereștii erau verișori cu maica mare, coana Marița, născută Amărăscu. Păi, când spun că toți caracalenii erau neamuri, mai apropiate sau mai depărtate de ce să nu fiu crezut? Dar după ce am fost eliberați de Ioana de la Cacaleți și de marele ideolog Păsărică, și am scăpat de jugul burghezo-moșieresc, băștinașii au fugit care-ncotro, ca potârnichile, beneficiind astfel de binefacerile unui sistem constituțional! Curat constituțional!
Dar nici acum nu ne-am pricopsit. Așa o fi și pe lumea ailaltă?…