Nicolae-Paul Mihail
ziar, 2–8 II 2011, pagina 2
Anii trecuți, cu ocazia zilei de Dragobete mi se pare, s-a lansat la radio o campanie de promovare a muzicii autohtone românești, muzică populară sau de inspirație cultă, dar realizată de autori români. Și, cu mare ușurare, am putut să ne reîntâlnim cu acele cântece plăcute, catifelate, romantice, relaxante în care toate cuvintele sunt la locul lor și pot fi înțelese de oricine. O clipă ne-am putut scutura precum un câine ieșit din apă de acel coșmar nefiresc, țipător, care ni se bagă pe gât de către un comando de snobi, năimiți sau inconștienți, antitalente veritabile care își închipuie că orice moft venit din afară este literă de evanghelie și, în consecință, mai valoros decât creațiile artiștilor noștri spuse și cântate în limba maternă.
Să facem repede o socoteală aproximativă, chiar dacă ciudații agățați de microfoane ne vor împroșca folosind tot felul de epitete ridiculizante: nostalgici, desueți, pășuniști, mioritici, ultra naționaliști și mai știu eu cum le vine la gură!
Este insuportabil năravul unor mânuitori de mass-media, de a lua în derâdere chiar cuvinte mai mult decât onorabile, cum ar fi națiune sau spațiu mioritic și de a le alipi tot felul de adjective sau înțelesuri infamante! Sunt tot acei oameni de nimic gata să aplaude când în țară se aduc, pe față sau clandestin, toate deșeurile morale și materiale ale Europei.
Ei bine, dacă îi scoatem din ecuația modernistă pe oamenii de la țară, pe cei de peste patruzeci de ani, pe intelectualii cu familii solide și pe tinerii studioși, ne dăm seama că amatorii de maimuțăreli artistice sunt puțini, zdrențăroși și cam anormali. Nu toți, dar destui! Din rândurile acestora se recrutează o întreagă pegră de drogați, infractori, violatori, canalii care scuipă pe tot ce nouă ne este sfânt. Nu pentru asta ne-am zbătut să intrăm în Uniunea europenilor din Occident.
Pe scurt, oamenii cu scaun la cap, fug ca de dracu când aud la radio strigătele guturale într-un jargon pe care nu-l poți culege repede din aer, nefiind limba ta maternă. Nici cei care le cântă nu știu ce spun! Ce cultură o mai fi și aia, profesată de niște hândrălăi jegoși, nerași și cu pălării țigănești în cap (precis că le miros și picioarele!) care se bâțâie pe scenă ca niște epileptici ca și cum nu ar fi în posesia facultăților mintale. (Sau te pomenești că au droguri la ei, prin buzunare, pe care le trag pe furiș pe nas!?). E o teroare așa-zis culturală pe care un grup de descreierați se străduie cu înverșunare să o „implementeze” unor minți necoapte care cred că tot ce zboară se mănâncă.
Și ne întrebăm, ce rost are toată această propagandă nerușinată (care acceptă și drogurile, violența proxenetismul și homosexualitatea), prezentată drept o înaltă cucerire morală a înalte civilizații mondiale? Acei prezentatori specializați în muzici rapp, trash, rock and roll, hard și dracu mai știe cum le zice (în orice caz, sunt bâțâieli de import păgubos). Ar trebui mai întâi să se școlească, să asculte muzică bună, iar nu să înghită, prostește, toate bazaconiile. Nu ne putem pune în valoare propriul nostru talent dacă îi maimuțărim pe alții! Și, în orice caz, e preferabil să fii cu un pas înapoi, decât să devii papagalul Europei sau Americii, care au dovedit că nu sunt chiar cele mai potrivite modele de urmat. Din nefericire, am văzut chiar profesori încântați să educe copiii, organizând haloween-uri și sfinți Valentini, ca și cum sacra lor misiune i-ar obliga să-i dreseze pe elevi învățându-i ritualuri străine, ridicole și totalmente inadecvate.
Dar ne puteam aștepta la acest impas cultural, ba chiar la mai rău, din moment ce în unul din cele mai înalte foruri a fost numit un maestru al dizolvării, l-am numit aici pe filozoful Fecală (că acesta este numele cu care va rămâne în istorie). Credem că Fecală ăsta e plătit din afară ca să spurce, pe toate meridianele, imaginea țării care-l plătește în euro, specificul național nobil, simbolurile și idealurile autohtone. Nu ne îndoim că Fecală a fost impus de Înalta Poartă, care vrea să termine mai repede cu noi, numai că Fecală e tâmpit de premiul Nobel și sare peste cal tocmai atunci când nu trebuie. De ce toate acestea? Fiindcă Armaghedonul vrea o Românie în genunchi, cu grave complexe de inferioritate, gata să aplaude emisari poponari, hahalere pseudo-istorice care mint cu nerușinare și toate jigodiile care vin să ne ia banii și să ne lase în sapă de lemn.
De-aia au înghețat apele și în iarna asta! Iarna nefericirii noastre! Dar vine ea și primăvara. Că nici potopul lui Noe nu a ținut decât patruzeci de zile.