Medalion „Nicomah”

Written by

in

Nicolae-Paul Mihail

revista „Booklook”, nr. 16, pag. 9 ON REVIENT TOUJOURS…

Că nu-s frumos… vă jur că mi se rupe! Cam pilangiu… și-aici suntem de-acord! Mi-am cheltuit talentul pe nimicuri Cu nepăsarea unui mare lord. Sunt boieros, așa îmi este firea Și mână spartă… javră-mpărătească! Iubita mea de-o fi să-nnebunească Și spre-alt gagiu să-i lunece privirea, Să fiu al dracu’ de n-o duc la gară, Îi car bagaju’,-o urc de subțiori, Îi iau bilet de-a-ntâia, ca la doamne, Pân’ la Corabia său pân’ la Roșiori… Și-o să rămân în gara părăsită, Lipsită de parfum sau poezie, Știind că nestatornica-mi iubită Cu primul tren la mine-o să revie… Nu-s încrezut și nu fac pe cretinul Dar își cam uită-acasă buletinul!

ÎN VILEGIATURĂ Au fost la mare separat Într-o vacanță minunată Ea s-a întors îmbărbătată Iar dumnealui… afemeiat!

LE BATEAU IVRE Plutim pe marea monotonă În naufragiul general Cu o maimuță la timonă Și căpitan… un papagal.

FAMILIE DE AUTOMOBILIȘTI S-au luat abia de-o săptămână Și Doamna face azi tapaj Că el nu are demaraj… Ce, parcă Ea mai are frână?!