de Nicolae-Paul Mihail
Pretexte — Timpul, 19/28 februarie 2010
Părintele Alexei Mateevici a spus bine în versurile sale, că una din metodele de aservire a unui popor este să-i poluezi graiul, să-l împestrițezi cu vorbe și expresii care nu creează familii de cuvinte și trebuiesc învățate pe dinafară, și să bălmăjești întreg sistemul educațional cu reforme inutile și nenecesare. Nu, sabotorii graiul au multe de făcut, săracii… „Numai dați-ne voi graiul”, ne atrăgea atenția prea cinstitul părinte, și nimic nu e mai adevărat în zilele noastre ca acest avertisment venit din adâncul inimii.
Mai întâi să observăm cum ni se bagă pe gât, sistematic și persuasiv, expresii în limbi străine care nici nu se mai traduc, ca și cum „stupid people” ar fi obligat să le știe din naștere! Dăm câteva: all inclusiv, I love to entertain you, job (nu-i mai zice serviciu), target, O.K., Ceau.
Sau sunt eliminate cuvinte din fondul românesc care nu deranjau pe nimeni: țăran (acum e fermier), locație (loc) etc. Sunt o groază, nu le mai înșirăm aici. Și pe vremea ocupație rușești încercau unii să se bage diverși termeni rusofoni pe gât, cu oribila emisiune: „să învățăm limba rusă cântând”, dar parcă nu era presiunea atât de mare. Suntem de acord ca anumiți termeni tehnici să fie adoptați, sau alții care prin folosire au căpătat, vrând-nevrând, drept de cetățenie, dar când influențarea se face cu îndârjire și cu intenție ascunsă, atunci totul devine periculos.
Să ne înțelegem: orice limbă e o capodoperă a poporului respectiv. Beniuc avea dreptate să se fălească pentru că știa șapte limbi „și rusește”, chiar dacă devenea ridicul prin această formulare. Dar o limbă nu trebuie folosită ca element politico-ideologic, de compactare a unor popoare mici băgate sub obroc. O limbă străină trebuie învățată cu metodă, cu seriozitate, împreună cu cultura neamului respectiv. Cel care o învață trebuie să devină mai bogat intelectualicește, nu să memoreze ca un robot fraze și expresii, numai ca să poată înțelege ordinele stăpânilor și ca etnia respectivă să se topească în magma cosmopolită, unde să-și piardă demnitatea și personalitatea. Și pe urmă ce atâta englezeală la televizor! Nu vedeți că e o modă? Să reintroducem emisiunile de învățarea unor limbi străine, ca să învețe oameni, în primul rând engleza, care văd că devine un fel de „koine”, (de limbă generală) limba tuturor și a nimănui! Nu avem nimic împotrivă, dar să o învățăm fără a ne sărăci, siliți de cineștie ce intenții secrete ci pentru a ne lărgi orizonturile culturii și solidarității umane.
De aici, de la disprețul programatic pentru limba și cultura română și până șa defăimarea a tot ce este românesc, nu mai e decât un singur pas, pe care semidocții și snobii l-au trecut de mult. E o operație insidioasă, indusă mai de mult de neprietenii noștri mici și dragi, da-le-ar Dumnezeu după inima și puritatea lor sufletească (!?). Să știți că prin alte părți e mult mai rău ca la noi! Cine a spus că adevărul e mai presus decât Platon, nu a fost prieten cu Platon! Noi credem că „salus patriae suprema lex esto”, și că în aceste zile când se duce și un război de imagine, defăimarea este și rămâne cea mai perfidă armă! Când țara noastră e la ananghie, cum e acum, nu mai venim și noi să-i dăm cu buretele de oțet pe la buze. Să ne corectăm când suntem în putere, nu când le convine detractorilor noștri. Să ne spălăm rufele în buricul târgului numai când avem săpun și alte rufe curate, nu când am rămas numai cu o zdreanță pe noi!
Ni se mai bagă pe gât cu stăruință, și alte moravuri neomenești. Noi am propune ca televiziunea să mai rărească cu scenele de violență, ba chiar să le elimine, fiindcă nu duc la nimic bun, ba le mai și inspiră, pe acele lăpădături cu inele în buric care se tatuează ca niște ocnași scăpați de la pârnaie. Iar cei care nu au fost dovediți apar pe scene cu pălării de borfași în cap și cu pantaloni jegoși și găuriți ca să ne zbiere niște ritmuri infernale pe care nu le înțeleg nici ei, dar slăbănogii intelectuali din public se dau în vânt și mai și leșină, deși n-au înțeles despre ce e vorba. Propunem să se elimine ace odios „wrestling”, care nu e decât o păruială infamă, în care nu există nici o fărâmă de „fair play” și care urmăresc ologirea pe viață a adversarului. Bărbăția e suficient exprimată prin box (nu-l recomandăm) dar acum se dă și cu picioarele și probabil că or să se și muște (cum a făcut Tyson). Mai rămâne să-și bage degetele în ochi și să se înjure de mamă! Halal spirit sportiv! Halal civilizație occidentală americană!
Iar pe partea erotismului, putem spune că e un dezastru moral! Nu vezi film fără scene de coțăială la care bieții artiști sunt obligați să participe, ca să ia niște lepre de producători cât mai mulți bani. Natura știe foarte bine cum se fac copiii, nu trebuie să vină niște perverși să facă bani dintr-asta!
Hegemonii fac orice porcărie ca să pulverizeze morala socială care până acum a funcționat ca un liant social. Acum gunoiul unor moravuri perverse sunt scoase la suprafață fără nici o rușine. Bă, poponarilor, dacă vă filează o lampă, închideți-vă, dracului, în pivniță, și scărpinați-vă între voi până vă vine bâtul, nu mai umpleți lumea de escrementele voastre liberaliste înțelese anapoda! Hai sictir!
Ca să nu mai vorbim de mizeria reclamelor idioate, care îți întrerup cu nerușinare spectacolul (filmul) pe care vrei să-l vizionezi și tu, poate chiar cu familia, și vin ăia cu tot felul de bandaje menstruale, cu racaieli de bătături, cu masaje de prostată, sau cu minciuni despre mărfuri care, dacă ești fraier și le cumperi, după două săptămâni ți se strică, și trebuie să dai bani pe altele la fel de proaste.
E o păcăleală generală, nici măcar inteligentă, pe care speculanții o orchestrează, iar autoritățile o tolerează ca să-și rumege în tăcere, taxele lor enorme, amenzile oneroase și comisioanele lor ilicite, nu le-ar mai muri mulți înainte!
Fraților, se pare că am cam rupt-o-n fericire! Deșteaptă-te, române!