de Nicolae-Paul Mihail
Pretexte — Timpul, 12/18 martie 2010
Chiar dacă ne repetăm, problema este mult prea gravă pentru a ne mulțumi cu o singură relatare. Așa că vom mai reveni.
Asistăm de la o bună bucată de vreme la o intensă acțiune de defăimare a țării noastre promovată nu doar în presa internațională ci și în mass media românească de indivizi rău intenționați, cozi de topor dar și de diverși prostovani care iau drept literă de evanghelie fanteziile unor ziariști prezentate sub masca adevărului. Trecem cu dezgust peste părerile comandoului așa zis „elitist”, în frunte cu marele filosof Fecală și cu încă trei sau patru apostați, întrucât aceștia se dau în stambă, fără rușine, ziua nămiaza mare, pentru niscai verzișori primiți pe sub tejghea; ne preocupă mai mult marele număr al moftangiilor inconștienți care înghit orice minciună sau o trec din gură-n gură ca pe o porție zdravănă de rahat cu fistic și alune americane.
Mai acum vreo câțiva ani, un idioțel cu mutră de cartof fiert la bain-marie (nu-i dăm numele fiindcă, de fapt e un portret colectiv) scotea pe gură această cugetare filosofică: „avem o țară frumoasă, păcat că e locuită!” O sentință nerușinată și foarte prostească: nu există frumusețe înafara omului, frumusețea este o valoare născută în sânul unei societăți, pentru că la animale nu există, iar în absența omului nici nu e nevoie de ea. Înțelegem însă că în subtext, prin „oameni” prostovanul nostru a vrut să înțeleagă „români”, deci e un fel de invitație la genocid, sau, ca să nu exagerăm, e vorba doar de un dispreț față de neamul din care chiar prostovanul-însuși a ieșit!
La fel de condamnabil sunt și tot soiul de aprecieri negative vânturate prin presă și pe la T.V., disprețuitoare la adresa țării și poporului nostru, unele date pe față, altele, în mod insidios, rostite în treacăt dar cu perseverență și parcă în dușmănie. De la o vreme am notat și noi astfel de aprecieri, dar se pare că mai sunt și alți colecționari de înjurături antinaționale, și când vom scăpa de iobăgie, vinovații vor putea fi aduși în fața televizorului să dea seama.
Ia să trecem în revistă câteva „perle” negativiste:
În ziua de 24 februarie 2010, orele 0³⁰, la postul Realitatea în timp ce se relata fapta unui psihopat de culoare din Iași, care se distra înțepând femeile de pe stradă cu o șurubelniță, crainicul adaugă și o cugetare personală (sau poate era ideea redacției sau a patronilor): „din ce în ce mai mulți români își pierd mințile din cauza crizei”. E un exemplu tipic de extrapolare ilicită și rău intenționată, acela de a generaliza fapta unui om bolnav trecând-o asupra întregului popor. Ce să mai zicem atunci de criminalii din alte țări „civilizate”, care se distrează ieșind pe străzi și descărcându-și pistoalele asupra trecătorilor? Să ne amintim că banda lui Manson nu s-a născut la Pomârla, nici cel care l-a rănit pe Papă sau cel care i-a căsăpit pe bieții sportivi israelieni la Olimpiada de la Munchen. În cazul dementului cu șurubelnița, se poate decela și un anumit subtext: românii își pierd mințile din cauza crizei, la cârmă e Băsescu, el răspunde de criză, deci hai să-l dăm jos! Nu credeam că plutocrații din opoziție au consilieri tâmpiți, dacă judecă astfel! (La reluarea anunțului, termenul „român” a fost înlocuit cu „individ”, deci și-au dat seama de greșeala comisă.) Normal, autorii textului ar trebui dați afară! Dar și corectura era de suprafață, căci imediat s-a venit cu o relatare despre un medic american care ar fi violat o sută de copii! Deci, noțiunea de „român” a fost păstrată tot într-un spațiu publicistic imund și deplorabil. Defăimătorii au o tehnică interesantă, căci toată tevatura nu e decât o tactică de înșelare care vrea să spună că românii au luat-o razna. Ei nu intră din prostie, doar în faliment economic, ci și în faliment moral, deci ar trebui puși sub tutelă, federalizați, împărțiți, trimiși la munca de jos, desființați. Tot în categoria unor astfel de manevre se înscriu și afișele jignitoare lipite pe tramvaie la Paris (de care nu francezii sunt vinovați), în care se scrie „atenție, sunt romani, feriți buzunarele”(!) Îi și bănuim pe cei care se ocupă cu astfel de josnicii politice, dar se pare că în dragoste și-n politică orice mijloc e permis. Ceea ce înseamnă că politica nu se împacă nici cu buna credință, nici cu spiritul sportiv, calități pe care nici adversarii noștri nu le revendică.
Ne întrebăm de multă vreme, cine orchestrează toată această antipropagandă, preluată de coloana a cincea din țară dar și de consumatorii de presă care, unii dintre ei, par incapabili de a judeca cu propriile lor mintișoare.
Iată un alt exemplu: în aceeași zi, la orele 10³⁰, tot la Realitatea, o doamnă pomenea de „pupincurismul tipic românesc”. (Ce mai doamnă!) Sau alt dobitoc, cică: „e mai neplăcut să trăiești în România decât să mori”. Păi atunci, du-te domnule în… alt loc că nu te ține nimeni aici, legat la conovăț.
România, mamă oropsită dacă până și copiii tăi mușcă până la sânge sânul de la care au supt!