de Nicolae-Paul Mihail
Pretexte — Timpul, 19/25 martie 2010
Credeam că „războiul undelor” la care participăm de-aproape o jumătate de secol în calitate de victime, e doar un „joc secund” al Destinului, în care noi „dinozaurii” avem rolul de țapi ispășitori, dar măcar generațiile următoare vor putea râvni la un viitor mai acătării… Aș, ți-ai găsit! După mințile întunecate ale unui Comandament galactic ocult, ce se întâmplă acum e doar începutul, o părticică din marea vânzoleală mondială, în care noi vom fi declarați oficial lustruitorii de ghete al Mapamondului, cu dreptul de a ne exprima speranțele în procente, prin S.M.S. ca orice robot de mâna a treia care sughite la comandă.
De fapt, lucrurile stau cu mult mai rău, căci totul a devenit un fel de „bollum omnium contra omnes”, în care adversarii folosesc cele mai insidioase și mai necruțătoare procedee. N-ar fi exclus ca, în goana sa după parizerul zilnic cetățeanul să nu sesizeze decât acele schije care-l atacă direct în coșul zilnic (prin inflație riguros dozată în jos) și în speranța de viață, diminuată prin permanenta scumpire a medicamentelor, cu pre-plăți, pre-farmacii, șomaj endemic și împrumuturi oneroase. Dar sunt și alte „inginerii financiare” înnăbușitoare lansate de seismul retopirii mondiale într-o lume stereotipă.
În arsenalul mediatic descurajator, observăm că tot ce se întâmplă să fie rău sau greșit devine ceva „tipic românesc”. Gropile în asfalt? se întreabă retoric ziariștii teleghidați… e și normal să existe în România unde e un lux să-ți cumperi o mașină! (TVR h.13). Cică țara noastră ar fi ostilă celor handicapați! Sau, cică țara noastră e a doua capitală din lume cu risc mare la cutremur! (A1, 1 martie, h.11). Românii beau de sting, două milioane de români au probleme cu alcoolul, trag la măsea, loc de frunte în Europa apud. Turcescu (TVR, 25.II, h.13). Cine o fi făcut aceste aprecieri prostești, în ce scop, nu se știe. Turcescu pare fericit când prezintă fapte negative, dar trece repede când dă, din greșeală, peste ceva de lăudat. Să nu gândim cu păcat, dar ne vine să credem că, la fel ca în cazul amenzii salariul sicofanților crește în funcție de demascările popularizate. Un interlocutor benevol al anchetatorilor T.V. propune să copiem mai mult legile străine! (Ce lipsă de demnitate! Consolidarea complexului de inferioritate dă roade!). Când o femeie laudă poliția, Turcescu îi taie vorba și trece la date negative. (Polițiștii și parlamentarii au devenit calul de bătaie al pseudo-politicienilor moraliști, gen Mircea Badea, hrăniți cu tabloide). Orice situație din țara noastră, bună sau rea, e comparată cu ce e în alte state, avându-se grijă ca, pentru România, comparația să fie dezavantajoasă. E o voluptate evidentă pentru analiști să demonstreze că românii sunt înapoiați față de englezi sau americani, etalonul fiind orice rom infractor intrat clandestin în Italia sau în altă țară. Când cineva spune că e mai periculos decât la noi să ieși seara în oraș la Chicago sau în orice alt oraș american sau european, mediatorul ia o mutră constipată și trece repede la alt subiect. În 24 noiembrie 2009, orele 21⁵⁰ (la TV Sport) cică jucătorii noștri se antrenează în altă țară fiindcă „la noi e ca la nimeni”. La B1 despre o măsură luată greșit se spune cu dispreț: treabă românească! Sau se repetă în mod disprețuitor că România e țara tuturor posibilităților, adică fiecare face ce vrea (A3, 15 febr., h.20). Ambuscații aceștia urăsc sincer țara în care s-au născut! La Realitatea TV (6 sept., h.21) se trage și concluzia: România e vestul sălbatic! Ca și cum am zice că America e țara gangsterilor, sau țara lui Manson, și a elevilor care vin înarmați la școală și-și omoară colegii și profesorii la întâmplare! Nu poți pune etichete pentru niște fapte conjuncturale. Tot la acest post, o stradă uitată neasfaltată e prezentată sub titlul: grozăviile din România! Am putea zice că ni s-a programat cu stăruință o anti-imagine, o Românie primitivă, neguvernabilă, numai bună de federalizare, sau, Doamne ferește! de împărțeală între hienele mondiale!? De aici și acele titluri defăimătoare lansate de diverse personaje dubioase care umflă bani bunișori din defăimarea țării: Rușinea de a fi român!, Șmecher de România, În România neînțelegerile se rezolvă cu pușca (Realitatea TV, 6 sept., 2008, h.12¹⁵). E clar, delatorii au pierdut orice măsură, fiindcă se știu protejați!
Pentru moment ne oprim aici, deși sunt multe alte detalii dezgustătoare de același fel. Mercenarii atacă violent și grosolan orice valoare: credința (Discovery), tradiția, armata, familia, cariatidele istorice și culturale ale neamului, totul le pute acestor papagali de presă, care ne propun în schimb tot soiul de avortoni care se pozează cu deștiul la tâmplă ca să se dea intelectuali! Păcatele lor!
De ce se întâmplă toate aceste măgării la noi?… Pentru că șefii noștri, șantajați cu mirajul puterii, ar vinde-o și pe măsa, (cum au și făcut), ca să-și atingă scopurile.
Desigur, s-ar putea găsi și unele lucruri acceptabile în aceste presiuni mondialiste: o limbă comună universală (pe lângă limba națională), un sistem metric comun, nici un conflict armat! Dar, vom crede că aceste binefaceri nu sunt doar niște tertipuri, numai atunci când englezii vor adopta măsurile de capacitate europene, calendarul european, volanul pe dreapta, moneda europeană, vor renunța la regalitate și la lorzi, alții vor renunța la ideea că papii sunt infailibili, ceea ce e neadevărat. Și multe altele!
Credeți că se poate? Noi nu credem! Se vrea egalitate, dar nu și pentru căței!