Nicolae-Paul Mihail
Pretexte — Timpul (Gorj), nr. 49, 18-24 decembrie 2009
Dorim ca acest titlu să fie un mesaj de solidaritate propus tuturor cititorilor publicației gorjene TIMPUL, un adevărat mesager al prieteniei și speranței care trebuie să se înfiripe între toți locuitorii de veacuri ai Daciei Felix de altădată, dacă nu vrem să ne înghită, pe gratis, pseudo-civilizațiile extra-terestre ale banului sau ale noii ambiții oarbe, dictatoriale.
Trebuie să fim convinși că valorile noastre tradiționale, între care credința și obiceiurile populare strămoșești, nu pot fi aruncate la gunoi de niscai moftangii autohtoni sau veniți cu pluta pe apele turburi ale plutocrației dezlănțuite. Oricât ar înflori astăzi tendințele și intențiile de înstrăinare, lumea își dă seama din ce în ce mai clar că miezul acestor plante e putred și otrăvitor.
Acum, de sărbători, niciun român sănătos la cap nu-ți urează „Crăciun sau Anul Nou fericit”, cum fac unii papagali din mass-media, ci „Sărbători fericite!”, așa cum ne-au învățat părinții noștri, sfătuitori mai demni de crezare decât pițigoii veniți, tam-nisam, cu helicopterul din lumea largă. Scălâmbăiala infamă numită „hallowen” nu are ce căuta la noi; e și absurdă și infernală, un fel de noapte a Valpurgiei sau La fête des fous. Chiar în halul acesta am ajuns, să adoptăm orice idioție străină?!…
Sunt și obiceiuri care se pierd sub acțiunea corosivă a timpului: colindele, Irozii, Steaua, Plugușorul. Azi au devenit un mijloc de bișniță; școlile nu le mai pregătesc, au fost preluate de copiii mititei și afumați, puși să agonisească firfirici pentru țuica unor patroni oenologi sau oenofili. Dar ca manifestări curate, ele rămân în palmaresul nostru istoric și sunt la fel de merituoase ca orice epopee străină. Chiar dacă mitologia populară poate fi demontată prin analize logice, acest lucru li se poate întâmpla tuturor mitologiilor din lume. Noi trebuie să respectăm valoarea artistică, în care imaginația este un factor esențial.
Așadar, cu ocazia sfintelor sărbători românești și ortodoxe, le spunem tuturor celor care ne aud „sărbători fericite”, și, dacă nu înțeleg vorba noastră, să pună pe cineva să le traducă în limba lor.
Am privit la televizor, cu îngândurare, cum niște profesori se zbăteau cu înfrigurare să organizeze „hallowenuri” și sfinți Valentini, dar niciunul care să prezinte elevilor obiceiurile noastre populare. Dacă maimuțăreala a pătruns și în mintea educatorilor, atunci situația e mult mai gravă decât credeam noi.
Deplângem și încrâncenarea cu care, acum, la sfârșit de an, când lumea se pregătește de sărbători tradiționale, cei mai înalți oameni politici se porcăiesc pe toate căile, se demască, se insultă, creând o stare de iritare în loc să ne relaxăm și să ne dedicăm familiilor noastre. Intrăm într-o săptămână pioasă, cu sentimentul că suntem vânați de niște infractori care se păruiesc între ei la împărțeala prăzii. Dacă acesta e viitorul, mai bine stăm în casă, cu pătura-n cap și cu vată în urechi.
Visăm niște sărbători fericite adevărate, așa cum am apucat în copilărie. Pentru asta, ar trebui să începem a nu mai insulta chipul Mântuitorului la televizor (Discovery), să încetăm cu bârfele ordinare la adresa Fecioarei Maria și a sfintei Maria Magdalena. Pentru noi, foști copii români, acestea sunt figuri luminoase și ne doare când cineva scuipă pe poveștile noastre minunate. Dacă islamiștii sunt în război și nu-și pot apăra religia, noi am îndeplinit toate formele de vasalitate și deci am putea cere ca măcar visurile noastre paradisiace să ne fie respectate.
Cine e mai prieten cu adevărul decât cu Homer, înseamnă că în realitate nu e prieten cu Homer!