Nicolae-Paul Mihail
ziar (S.C. ADIR S.R.L., Sinaia), 23 II – 1 III 2011
Trebuie să recunoaștem că televizorul – această minunată, insidioasă și paradoxală invenție a epocii moderne (alături de telefonul mobil, de computer, dar și de bomba atomică!) – ar fi putut fi un valoros agent de răspândire a culturii dacă n-ar fi încăput pe mâna unor conjurați arghirofile preocupate doar de setea lor de pricopsire ilicită sau de ambiția paranoică de a deveni dumneatar primii din parcare, cu orice preț.
Acum să ne închipuim că ești un cetățean onorabil obișnuit al orașului Sinaia (sau al oricărui oraș) și după o zi de muncă te instalezi în fața televizorului, cu o bericică la-ndemână, să te relaxezi (în timp ce nevasta, dincolo, îți calcă pantalonii), să vezi și tu un meci, un film cu Stalone sau, mă rog, exhibițiile unor tinere îmbrăcate cu sobrietate în costume de baie cu șnur, și hap!…
O mână nevăzută, dar implacabilă, îți taie macaroane cu mici scenete penibile, cu inorogi sau cu pamperși, sperând să te prostească și să le cumperi cu minima sumă de 99,99 lei, tot felul de bazaconii fabricate în așa fel ca să se strice după o lună-două și să trebuiască să cumperi altele! Domnule, bălegarii ăstia n-au învățat nimic din arta reclamei moderne și au rămas tot cu mentalitatea vremurilor apuse, când tămâiau ore întregi în piață sau la talcioc, pe lângă vreo tarabă cu lucruri furate sau date de pomană… Și filmul tău (sau meciul) e întrerupt din oră-n oră de reclamele insipide care se repetă până la exasperare, așa încât se duce dracului orice relaxare și nu ai altă salvare decât în sticla cu dop de cocean din dulap.
Tembelizorul! Bine i-au zis intelectualii ăia! Cât de pudic se arată el când ne avertizează să trimitem copiii la culcare când vine un film „de rușine”, sau când se cotonogesc unii până le dă sângele pe nas și-și mai trag și gloanțe în vestele de protecție! Slavă Domnului că în cele din urmă „negativii” sunt plimbați cu cătușe la mâini (întocmai ca la noi, după care se dă drumul acasă, la neveste și la copii. Oricum, Făt-Frumos a fost scos la pensie, și-n locul lui îi avem pe Stalone, Segal sau pe brutele de la wresling. Ce atâta umanitate, fair-play, sportivitate!?
Thank you, Sam că ne-ai dat violența în sport și gripa aviară de import!
În ceea ce privește calitatea filmelor care ni se bagă pe gât, nu mai putem zice nimic! Suntem siliți să suportăm toate deșeurile Hollywoodului, plătite de barosani cu ceafa groasă ca să-și vadă fiicele năsoase și handicapate, mari vedete de cinema! Rețeta e mereu aceeași: ciondăneală – coțăială – pileală – șuteală – păruială – căsăpeală!
Evident sunt și excepții, dar acelea nu vin și la noi, în colonii, că n-avem atâția bani! (Și, culmea, au apărut și la noi regizori cu filmulețe în care nu se întâmplă nimic sau dacă se-ntâmplă e numai cu subiecte anti-românești, dar ân care se înjură ca la ușa cortului).
În toate aceste pelicule avem de-a face cu un John cam nezorel, dar tare-n pumni și-n „vârtute”, care după ce își împănează cu plumbi toți rivalii (șapte-opt bucăți) își salvează iubita pe geam (Sara sau Rebeca, dar și mai bine dacă e „de culoare”) și pleacă împreună călare spre un paradis imprecis și alegoric. Mă rog! Dacă nu-ți place n-ai decât să sucești arșicul de ebonită! Așa e povățuită plebea când începe să mârâie! Și după ce închizi, ce mai urmează? Să stai în frig, cu un pahar de apă pe masă și să-ți bani nevasta și copiii ca să nu te plictisești? Soluție mizerabilă în orice caz!
Dar nici să rămâi ore-ntregi cu gura căscată și să vezi cum se tot porcăiesc „ăi mari” și slugile lor, în geamul televizorului! E vorba de „aleșii neamului” care pare că au uitat că sunt puși acolo să muncească pentru popor, nu pentru ambițiile lor nesăbuite.
Încet – încet o să ne luăm adio și de la dumnealor, cum ne-am luat și de la alții, ejusden farinae! Căci ce e val, ca valul trece!…